Anxietatea este un cuvant din ce in ce mai folosit atunci cand vine vorba de probleme emotionale. Starea de anxietate este o stare de ingrijorare intensa, crescuta ce este insotita de stari de teama. Cand starile de anxietate sunt frecvente, dureaza mult si afecteaza viata unei persoane, ne indreptam spre zona tulburarilor de anxietate.
Emotiile semnificative din copilarie si starile de anxietate
Ca urmare a unei lungi experiente profesionale si a unor cercetari in neurostiinta, specialistii Harville Hendrix si Helle L.H. Kant sustin ca aproximativ 90% din emotiile noastre cu o intensitate ridicata au o cauza indepartata, in experientele noastre din copilarie. Creierul mic, ce este activ in copilarie si se ocupa cu supravietuirea noastra, va memora emotiile noastre semnificative, importante ce semnalizeaza intr-un fel sau altul pericolul.
Cum recunosti anxietatea in viata ta? Iata cateva repete ce descriu problemele anxietatii:
- Simti o grija incontrolabila in legatura cu diverse situatii, legat de performantele tale, serviciu, sanatate, familie si relatiile cu ceilalti, situatia financiara;
- Simti frecvente temeri nerealiste legate de activitatile de zi cu zi;
- Iti faci scenarii ce merg uneori departe in viitor, acel “daca va fi…”;
- Simti senzatii fizice neplacute cum ar fi: dureri de cap, de stomac, senzatii ca de ameteala, tensiuni musculare si altele;
- Ai dificultati de concentrare, gandindu-te si analizand excesiv pasul urmator;
- Simti frecvent nevoia sa te asiguri ca esti in siguranta si cauti aprobari pentru alegerile facute;
- Ai tendinta de a fi perfectionist, suportand foarte greu idea ca ai putea gresi;
- Te simti supraresponsabil, crezand ca situatiile negative pot fi prevenite ingrijorandu-te anticipat;
- Analizezi excesiv si te framanti legat de evenimentele si situatiile trecute, pentru a te asigura ca nu ai suparat, derajat pe cineva, ca nu ai facut ceva gresit;
- Te simti preponderent obosit si cu o energie scazuta;
- Adormi cu dificultate si/sau somnul este deficitar;
- Te simti usor iritabil, irascibil cu o stare de indispozitie.
Studiile ne arata, iar experienta profesionala confirma faptul ca, de cele mai multe ori, o persoana ce ajunge sa sufere de anxietate a asimilat din copilarie unele idei si credinte deformate ce vor genera predispozitii spre anxietate. Cel mai frecvent intalnit este abuzul fizic si emotional in copilarie. Pentru o dezvoltare sanatoasa copilul are nevoie de un mediu plin de siguranta care sa ii ofere increderea ca el este in stare sa faca fata situatiilor neplacute, negative si chiar dureroase. Desi cu intentii bune, atunci cand un parinte este el insusi ingrijorat excesiv si temetor pentru viitorul si siguranta propriului copil, este un factor ce poate predispune la anxietate.
Iata cateva exemple de comportamente ce pot avea un impact semnificativ in generarea anxitatii din viata unui adult:
- Comportamentul violent al parintilor, fie fata de copil, fie fata un alt membru al familiei;
- Grija excesiva, hiperprotectoare a unui parinte;
- Criticile si mesajele negative, jgnitoare, abuzive emotional (nu esti bun de nimic; nu te vei descurca; colegul/fratele este mai bun decat tine; ai grija sa nu racesti, sa nu te imbolnavesti; este inadmisibil sa gresesti etc.);
- Restrictiile excesive si exagerate (copilul nu este lasat sa faca diverse actiuni potrivite varstei lui);
- Prezentarea viitoruui intr-o lumina sumbra, plina de neincredere (viata e foarte grea, iar copilul nu se va descurca);
- Intarirea acelor comportamente, reactii firesti pe care copilul le are (“copilul meu este fricos” , “copilul meu este timid, retras, lenes, nu-i descurcaret “ etc.);
- Imprimarea unor asteptari nerealiste (trebuie sa inveti bine, trebuie sa fii intr-un fel anume: curajos, destept, cuminte, atent etc; este inadmisibil sa faci o greseala din neatentie, sa uiti, sa gresesti, sa minti, sa te impiedici etc);
- Uneori divortul, despartirea parintilor insotita de agresivitate fizica, verbala;
- Certurile frecvente dintre adultii din viata copilului;
- Amenintarile fata de copil, chiar daca parintele nu are de gand sa puna in aplicare amenintarea (vine bau bau, vine mosu, te las aici, te fura cineva, te pierzi etc.).
Exemplele pot continua, dar ideea principala pe care un copil o poate asimila din aceste comportamente este ca lumea este plina de pericole grave, iar copilul nu va face fata, fiind vulnerabil si slab.
Cum scapi de anxietate, schimband credintele asimilate in copilarie?
Primul pas pentru a scapa de anxietate este sa iti doresti sa schimbi starile cu care te confrunti, adica sa fii dispus sa faci ceva eforturi pentru asta. Am intalnit situatii in care unele persoane sunt chinuite de stari de anxietate, dar nu sunt dispuse sa faca acele eforturi menite sa le scape de anxietate.
Starile pe care le simti acum in prezent sunt stari pe care le-ai trait frecvent in viata? Iti amintesc ele de felul in care te-ai simtit uneori in copilarie?
Analizeaza-ti singuri felul in care gandesti, felul in care percepi si privesti lucrurile din viata ta, pe tine, pe ceilalti, viata. Unde ai invatat sa privesti lucrurile in felul asta? Iti vine in minte vreo amintire din trecutul indepartat al copilariei, in care te-ai simtit intr-un fel sau altul asemanator cu felul in care te simti acum?
Recomand oricui aceasta incursiune alaturi de un specialist psihoterapeut. Terapia relationala Imago este o modalitate extraordinara de a te ajuta sa fii in contact cu tine, sa te descoperi si sa schimbi mesajele eronate pe care le-ai asimilat in trecut. Retine: cei care te-au crescut nu sunt responsabili de ceea ce esti acum, in prezent.