Ce sunt ticurile?
Ticul este o miscare motorie sau o vocalizare rapida, cu debut brusc, repetitiva, nonritmica, stereotipa Ticul implica grupele musculare circumscrise si nu are un scop evident. Ticurile sunt traite ca fenomene irezistibile dar care pot fi suprimate pentru o perioada de timp. Ticurile apar adesea ca fenomene izolate, dar de multe ori sunt asociate cu numeroase perturbari emotionale, in special fenomene obsesionale sau ipohondriace.
Tulburarile de dezvoltare specifice sunt de asemenea asociate cu ticurile.
Cum se manifesta ticurile?
Caracteristicile principale ce diferentiaza ticurile de alte tulburari motorii sunt natura brusca, rapida, tranzitorie si circumscrisa a miscarilor (impreuna cu lipsa evidentei unei tulburari neurologice bazale); repetitivitatea; disparitia lor (de obicei) in timpul somnului; usurinta cu care pot fi reproduse sau suprimate voluntar. Lipsa ritmicitatii le deosebeste de miscarile stereotipe si repetitive din autism si retardarea mentala. Activitatile motorii manieristice din aceleasi tulburari includ miscari mai complexe si mai variabile decat cele din ticuri. Activitatile compulsiv-obsesive se aseamana cu tipurile complexe ale ticurilor, dar difera prin scopul lor precis (ca de exemplu atingerea unor obiecte sau invartirea lor de un numar de ori). Ticurile sunt efectuate adesea in accese de unul sau mai multe ticuri; accesele sunt separate de perioade de nontic durand de la cateva secunde la cateva ore.
In general, ticurile sunt traite ca fiind irezistibile, dar ele pot fi suprimate pentru perioade variabile de timp. Unii copii, si mai rar unii adulti nu sunt constienti de ticurile lor, insa, odata cu dezvoltarea, multe persoane cu tic (dar nu toate) experienteaza o tensiune crescanda sau o senzatie somatica intr-o parte a corpului care precede ticul vocal sau motor si un sentiment de usurare sau de reducere a tensiunii dupa efectuarea ticului. Indivizii ce prezinta ticuri pot simti ca ticul se afla intre „voluntar” si „involuntar”, deoarece experimenteaza ticul ca fiind anuntat de o tensiune sau necesitate corporala crescanda, asemanatoare cu tensiunea care precede un stranut sau cu necesitatea aproape irezistibila de scarpinat in cazul scabiei.
Clasificarea ticurilor
Atat ticurile vocale cat si cele motorii pot fi clasificate ca simple sau complexe.
Ticurile motorii simple includ clipitul, corugatia (incretirea) nasului, inctatia (scuturarea) capului, miscari ale gatului, ridicarea umerilor si grimase faciale, retractia abdomenului.Aceste ticuri pot sa dureze si mai putin de cateva sute de milisecunde.
Ticurile vocale simple obisnuite sunt sunete fara inteles, cum ar fi: tusea de curatire a gatului, haraiala, dresul vocii, tragerea nasului sau sasaiala, susuiala, fornaitul si inspiratul sau expiratul fortat de aer pe nas.
Ticurile motorii complexe includ gesturi motorii cum ar fi: saritul, atinsul, apasatul, mersul cu pasi de dans, contorsiunile faciale, mirosirea repetata a unui obiect, ghemuitul, mersul cu picioarele indoite, mersul inapoi, rasucitul din timpul mersului, luarea si mentinerea unor posturi inuzuale (incluzand „ticurile distonice” cum ar fi tinerea gatului intr-o anumita pozitie rigida. Alte ticuri motorii complexe sunt: copropraxia (un tic brusc, similar unui gest vulgar, sexual sau obscen) si fenomenele in oglinda, cum ar fi ecopraxia (imitarea spontana, involuntara a gesturilor cuiva) Aceste ticuri au o durata mai mare de manifestare in timp, ele pot dura cateva secunde sau chiar mai mult.
Ticurile vocale complexe fac referire la vorbire si limbaj, ele incluzand pronuntarea brusca, spontana a unui singur cuvant sau a unei fraze, blocarea vorbirii, modificarile bruste si fara sens ale inaltimii vocii, accentului sau volumului vorbirii.
Exemple ale ticurilor vocale complexe sunt: coprolalia (repetitia unor cuvinte particulare si uneori utilizarea unor cuvinte socialmente inacceptabile, deseori obscene), palilalia (repetarea propriilor sunete sau cuvinte), ecolalia (repetarea ultimelor sunete, cuvinte sau fraze auzite). Coprolalia reprezinta pronuntarea brusca, inadecvata, a unor cuvinte sau fraze inacceptabile social şi poate include obscenitati ca si insulte cu specific etnic, rasial sau religios. Coprolalia este constatata la mai putin de 10% dintre indivizii ce au un tic.
Tic vocal asociat cu ticuri motorii multiple – Sindromul Tourette
Sindromul Tourette este o tulburare a ticului in care exista sau au existat ticuri motorii multiple si unul sau mai multe ticuri vocale, desi nu e necesar ca ele sa survina simultan. Debutul apare intotdeauna in copilarie sau adolescenta. Este obisnuita precedenta ticurilor motorii fata de cele vocale; simptomele se agraveaza deseori in adolescenta si tulburarea persista in mod obisnuit si in viata adulta.
Ce pot sa fac?
Severitatea ticurilor este variabila. La o extrema, fenomenul este cvasinormal si probabil 1 din 5 sau chiar 1 din 10 din copii manifesta uneori ticuri tranzitorii. La cealalta extrema, sindromul Tourette este o tulburare neobisnuita, cronica si incapacitanta. Tulburarile ticului sunt mult mai frecvente la baieti, iar antecedentele familiale sunt obisnuite.
Manifestarea ticurilor de catre persoanele in cauza are legatura cu trairea unei stari tensionante, deranjante, adesea neconstientizate, caci, numai dupa realizarea ticului in mod repetat, individul experimenteaza o reducere a anxietatii sau a tensiunii sale. Avand legatura cu trairea unei stari de anxietate, ticurile pot fi exacerbate in cursul perioadelor de stres, cum ar fi atunci cand exista presiuni mari la serviciu sau in cursul unor examinari.
Prin intermediul psihoterapiei aveti posibilitatea de a va insusi maniera de a elimina starile anxioase si de a depasi neplacerile ce pot fi cauzate de manifestarile ticurilor. Apelati cu incredere la ajutorul specializat al psihoterapeutului!
Psihoterapeut Doina Grasu